locuieşti de câteva luni în ochiul meu
acolo ţi-ai făcut o cameră numai a ta
şi-a mea uneori
dormi
păşesc încet
îţi spun două cuvinte apoi trag pleoapele peste noi
a doua zi împărţim pâine şi apă dezertorilor
libertate, strigă unul
iubire, altul
adormim fericiţi
nimeni nu mai vrea să se-ascundă
stranzile s-au împânzit cu trompete de toate neamurile
care mai de care mai tinere
şi mai frumoase
locuieşti de câteva luni într-una din cămăruţele inimii
nu mai e atât de mult loc, dar copiii ajung mai uşor la bucata de pâine
şi la apa rece
adusă de departe
păşesc
îţi spun două cuvinte
locuieşti de câteva luni înăuntru
copiii sunt sătui şi fericiţi
apa nu mai e demult o problemă
duminică, 28 august 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
iubire
iubire uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu