Târgul - părţile I şi II

I.


câinele - prietenul omului
femeia şi oglinzile ei
fiecare cu suferinţele ce s-au dat

când Dumnezeu a zis
de ce te-ascunzi
omul era deja departe, în pădurile pe care tot Dumnezeu le înălţase pentru acesta

când Dumnezeu a zis
unde-i femeia ce ţi-am dat
ea se-ascunsese bine în oglindă
ca un melc în cochilia lui
crescută pe spinare
ca o egzemă
ca o piramidă în deşert
calmă, pielea capului, tălpile
aşa se vor naşte ceilalţi oameni
aşa ai să te naşti şi tu

când Dumnezeu a zis
veţi avea doi copii
răsfoiţi
războaie veţi înfrunta cu umerii
veţi scăpa mereu
trimiteţi un porumbel, se va întoarce cu o ramură de măslin
când nu mai aveţi porumbei
trimiteţi o femeie
când nici aceasta nu se va mai putea
trimite-ti-mă pe mine
am să vin, o să mă vedeţi

vom mânca la aceeaşi masă
fiecare cu mâna lui

vom dormi
fiecare în patul ce i se cuvine




II.


am să-ţi scriu, are să zică fiul omului peste ani
am să leg totul într-o poveste
adevărul şi numai adevărul

ai să-mi scrii, are să zică femeia
încurcată în gândurile ei
în grijile ei

apoi, când totul are să fie spus
şi se vor întâlni pentru a încheia fiecare
legământul
/
are să spună femeia
pentru ce-ai făcut toate aceste
cu-atâta grabă şi dăruire?

pot să scap de veşmintele mele
şi-am să fiu aşa cum
legile cele bune-mi îngăduiesc

nu, are să spună bărbatul
acum eu am să-ţi ţin stiloul, ţigările
şi-am să-ţi spun cum trăiesc oamenii pe pământ

am să trag un fum
cât toate vânturile ce lovesc tâmpla
cu precizie de glonţ

ochii tăi, are să continue
fac mai mult decât toţi argintii împăratului
e un dar fără seamă să-ţi fiu tovarăş

atunci
pentru prima dată
va plânge femeia

pământurile se vor uda
şi vor face rod nou
iar oamenii vor mai trăi o vreme după datina bună

copiii vor fi tot mai frumoşi
lanurile vor face culcuş trimişilor lui Dumnezeu
cărora nimeni nu le va mai spune pe nume

se va-nopta
vor adormi şi ei laolaltă cu oameni
şi ei laolaltă cu Dumnezeu