ne străduim
împăcarea e undeva pe drum
ne străduim
o ingliţă ce ţine să-mpungă ochiul corect
nu mai avem votcă
nu mai avem sfori şi lor le
spunem că e totu-n regulă
mici turbulenţe
plouă
o să ieşim curând la lumină
şi nimeni n-o să-mi pună ciotul în palme
fiţi chibzuiţi
aseară s-a mai stins unul
nu ştiu pentru cât timp..
s-o lungim, strigă unul
ca pe-o supă la plic, zice altul.
ca pe-o noapte-n care nimeni nu se sufocă
comparaţiile nu ajută la nimic
rugăciunile ajută pe cine trebuie
ca pe-o coardă vocală cerând iertare
încă unul s-a dus
cine ştie, până sfârşim cu scrisul
ce se mai poate întâmpla
mi-e şi frică să-ncep
o strofă nouă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
ochii și da ochii și nu
ochii lui spun nu ochii ei spun da e dimineață se privesc în ochi și servesc masa are haina ruptă ea întreabă: a trecut ceva, nu? în grădin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu