numar o tristețe, două tristeți
o povară, mai multe
cumpăr umbrele și pulovere de fată
umplu toate gropile cu aur și polen din care crește poiana asta
merg prin serile cu râsete și dau de pomană celui care-mi seamănă mai mult și mă privește în ochi
omul cu toate ale omului
mortul cu toate cele ce sunt încă vii
am un medalion în care țin ascuns cel mai mic secret din lume
o femeie care mă însoțește peste tot deși nu știu care-i e numele și
nu am vorbit niciodată
port rochii
ud stele
schimb pielea asta cu una albă ca de var
cânt la un pian de buzunar
se pare că viața are loc și aici
în fructul ăsta cu boabe roșii
se pare că poți să urăști și să uiți
car după mine o piatră de râu
flori la glezne
ancore și pistrui
cine mă vede să mă oprească
cine mă vede să mă întrebe de vorbă
să mă țină de mână că-l țin și eu
indiferent câte luni mai avem pâne cade tot soarele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu