cine să-mi vadă stelele
cine să-mi spună adevărul
cine îmi râde iar durerile
dacă nu tu
anotimpuri scurte
vorbim cum știm în cuvinte puține
am plecarea în ochi dar tu nu te sperii
umerii mei sunt umerii tăi și umerii tăi mă țin
stau între copaci
văd animalele cum caută să nu știe
nume loc orașe datorii
ospăț și oaspeți
regele sunt
regină esți
pasul tău e moale și cald
pasul tău mă știe
nu mă vede slab, nu mă vede puternic
nu mă vede cel mai bun sau primul
îmi scrie
îi scriu
îi aduc o gutuie
râsul tău e fermecat, aduce pacea
am cu mine un suflet pe care îl pun pe cărare
care mă ia de pe cărări
oftez
am răbdare
să deschizi o umbrelă de mărimea unui meteorit și să o ți sub oricîne cere
va fi fericit
își va știi, în sfârșit, numele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu