empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară

pelerina ploaia ochii, am fost zidul nu mai sunt

treci peste pod, animalul așteaptă în tine

pășește trist și aleargă fără gânduri

din cameră în cameră palpând viu neauzit

lăsa urme schimbă vagoanele discută se luptă într-o liniște mare

cu o mână cu vise speră

își leagă șireturile unul de altul

o burtă când de pește când de om

Apollo floarea soarelui să mai vii pe la noi

o masă lungă plină ochi cu fructe ochi

o masă la fel cu o familie care dezbate ce e bine și ce nu e bine

cine ce are de făcut 

casa noastră e o sferă simte și nu se dă bătută în nicio zi

căpitanul scufundat scrie celor de pe mal

ei nu pot citi nu știu răspunde

îi fac semne cu mâna de la distanță

doar copiii percep pericolul

construiesc o scară orizontală ușoară

o pun peste apă și așteaptă