sunt un templu plin de carii
sunt un medic care cară
pelerina ploaia ochii
am fost zidul și lumina
treci peste treci peste pod
animalul așteaptă în tine
pășește trist
aleargă fără gânduri
din cameră în cameră
plăpând viu neauzit
lăsa urme
schimbă vagoanele discută se luptă
într-o liniște mare
cu o mână
cu vise speră
își leagă șireturile unul de altul
o burtă când de pește când de om
Apollo
floarea soarelui
să mai vii pe la noi
o masă lungă plină ochi cu fructe
o masă la fel cu o familie care dezbate ce e bine ce nu e bine
cine ce are de făcut
casa noastră e o sferă
simte și nu se dă bătută în nicio zi
căpitanul scufundat scrie celor de pe mal
ei nu pot citi nu știu răspunde
îi fac semne cu mâna de la distanță
doar copiii percep pericolul
construiesc o scară orizontală ușoară
o pun peste apă și așteaptă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu