sun atât de bine-acum poate mâine scot album de fotografii în prun strânge fluturele-n pumn
nu te simții nu știu cum plombe-n gură cât pentru-un prânz cu soldați scoși în drum
că pe mine nu mă ia nimeni ai înțeles nimeni vorbești din mers ca scriitorii liberi
luându-și viața de la capăt cu-ncetinitoru' că poate-apare vreo portiță și nu mai vedem nimic
hardcore plin de sânge călăul stă și plânge călăul stă și plânge călăul stă și plânge
că răul învinge când binele doarme pân-a doua zi io ți-am zis să-ți pui alarma mai devreme
pe placul puștimii pușca trage zeul inimi nu te spria te rog io că te iubesc adevărat ca un ferrari deși n-am banii și mă văd duminica cu toți zidarii
sfori cât pentru o călătorie dar mi se cam face milă și rămân aici cu tine
ca-ntr-o piesă din titanic se scufundă nu-i nimic îi punem fundă verde și mergem mai departe
ca luna ca limba ca tinerii după divorț să bem și pentru vi și pentru morți
petrecere cu brocoli și cu hermafrodite epilate saltele arcuri rupte și mâine de la capăt
joi, 1 ianuarie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu