cu greu mai pot avea încredere în cineva asta
îmi face rău ca o tăietură pe os
ca o fotografie înaintea impactului
parcă ne înțelesesem altceva
acum când tavanul cade când mâna cade
combustibil de douăzeci mi-e frică nu pot să mai am încredere
nu știu cui îi pasă
aș vrea pe cineva căruia
să poată să-i pese
văd în orice o hienă gata să sfâșie să râdă să scuipe
să dea din umeri
eștinebuncristieștiunomsingurosărămâiaici
marți, 3 iunie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu