sper să nu vină ziua aia-n care să nu ți-l mai pot trimite pe Dvorak
Serenade in E major Op.22-Mov.2/5
am scris despre mulți oameni, e adevărat
zilele au trecut una după cealaltă rânduite frumos
cu tot cu fericirile sau nefericirile mele
acum ești aici
nuanțe verzi și albastre mă îmbată după masa
știu că pricepi
câinele latră de patru ori
vindem mobila și ne mutăm sub un pod
acolo spunem că e acasă
doamne-doamne a scos iarna din program
special pentru noi
așa că avem doar vreme frumoasă
iar tu gângurești așa cum știu că ți-ai dori
și nimic nu mai pare greu
eu vin murdar o dată la câteva zile - tu nu mă cerți
alteori vii cu mine - luăm mlaștinile la rând știind că nu ni se poate întâmpla nimic rău
mâncare găsim de fiecare dată
și apă
iar ochii tăi atât de frumoși dau zilelor mele o aură mereu nouă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu