și viața capătă sens sensul tău
după săptămâni cu țipete și tomberoane ce nu erau oricum ale noastre
cerul meu e limpede și știu în sfârșit (că vocea ta e vocea ta)
paris-praga-măgurele
să porți poezia asta
e despre tine iar tu ești tot ce am mai de preț acum
dacă aș avea un tt l-aș vinde pentru tine aș lua o barcă cu acoperiș
sub care să stăm multe zile în căutarea insulei noastre
care există & ne așteaptă
doar 2 cuvinte venite de la tine mă fac să scriu cele mai frumoase poezii
să nu-mi mai fie frică de nimic
să nu mai vreau certitudini
sau bani
sau altceva
.
joi, 19 iunie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
cocor
mă uit la tine cum stai pe călcâie asta e o invitație, de aici se zboară în brațele tale e bine poate oamenii se despart, unul ia zidul c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu