trezit tot aici descentrat-ca-un-titirez
ziua noaptea eu sunt pune mâna pe mine
eu tot ce n-o să poți să fii
trezit aici încep să uit pictez din mine
văd litere lumina din contur totuși lumina din container
femeia-nicăieri
tigrul viața-i o curvă nu
arunc aștept ascund acum caiet și ard cuvintele că eu
nu sunt decât un prost
ce numără pe degete
cobor cântând că știu doar eu
din care pom m-am făcut om
din care câmp
din care apă
arunc compasul către ea
mi-e frică de-am ajuns să scriu
luni, 16 iunie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu