nu e sau pare a nu fi nimic pianul mă prinde de umeri - mă fac mic
încă o iarnă mai rezistă un pic acum câțiva ani erai la fel - nimic
acum la fel - nimic mai rezistă un pic nu te ridică el la cer când ceri tu știi ce zic
apa ninsoare se face când se face frig asta ne bucură un pic asta ne bucură un pic
sensul vieții departe de ce iubești atât de mult trage frâna de mână așteaptă o să fie tun
poate într-o zi ca asta cerul iarăși se deschide cineva cu ochii calzi își va aminti de tine
pân-atunci stai și scrie stai și-nvață că dacă gheața-i subțire tu știi cum se face față
pumnii strânși dinții stânși credință eu și cu tine știm ai făcut totul cu putință
și știm că seară de seară se-ntâmplă să ne găsim în fața unui zid enorm anume pus de destin
și știm că seară de seară putem să depășim șanțuri umplute cu apa murdară de la venin (x2)
duminică, 28 decembrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu