totuși parcă văd lumina totuși pare că-mi văd regina sângerând amfetamina ignorând preaplinul și vina
varul ambrozie pe strada florilor sunetul cocorilor pe coridor acum arată-te uite cum vin îndată
organic sincretic ce să fac am căzut din copac cu simțul bunului simț fracturat joacă de copii
inimicii nu există sunt inamicul fricii nu există pare tristă dar în spatele ei cresc copaci înfloriți
sala goală oamenii pleacă rămânem doar noi ce zici te conduc pe drumul pe care merg niciodată nu pierd
e verde trec cântec notele mele scrise cu rânced pier se schimbă-n ceva nou uit de garou de garoafe de metrou
totuși parcă văd lumina totuși pare că-mi văd regina sângerând amfetamina ignorând preaplinul și vina
pentru când nu vrei pentru când nu vrei să vezi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu