an

acum un an pe timpul ăsta se cam întâmplase minunea
și eram mic și prost și orb și rău 
nimic și scund și bun și mic
când tobele bat pentru mine dimineața 
și ochii văd lumină atunci când se deschid
există și altceva în viață în afara tristeții din filmele lui lars von trier
ia o cameră și pune-o-n mână
infinitul se scutură înaintea noastră ca o pasăre întrebând
chiar nu mai vrei să încerci o dată povestea cu aripile
scrutând orizonduri ghimbir bucăți de pâine poezia e o liniște e tot ce pot să înfăptuiesc
dacă într-o zi mă va întreba cineva 
tu ce ai făcut pentru bărbatul cu barbă de sub podul din basarabi o să spun
am scris poezii în care și el ar fi avut locul lui
am plouat cu apă de râu și supă alfabet spaghete stele noaptea
care ne văd oricum
care te văd oricum

mă trezesc la cinci fix îmi umplu gura cu pastă de dinți fix
fără apă fără periuță fără nimic fix 
neștiind pe cine ar trebui să păzesc aici
apoi realizez că trebuia doar să scriu poezia asta despre tine
recviemul ăsta fix în care peștii se înmulțesc bolnavii se fac bine
tu nu ai uitat cum se râde cum se adună pungi de pe pod fix
teiubesc