trompeta plină cu tutun mă trezesc mort într-o baltă de sânge
urina e prietena omului o balanță sublimă când n-am nici în clin, nici în mânecă cu voi toți
când ne legăm ne legăm bine ține-te plin de tine surprizele erau atunci când totul era mai mic de fapt
plouă-ntre oameni ca un dat moșneag modern ți-au ieșit armăsarii de pe tabla de șah
mă-mbrac în mine no space no room ard ulm descopăr minciună-n buncăre dar nu mă las acum ce bine
crezând că sunt aici ca să-i îndrum de la bunica până la columb
dante căzut pe drum de la zgardă la ce-o-să-fie-când e mult de muncă
lovesc cu poezia-n creștetul cocoșilor veștezi nu te mai plânge-oricum n-o să-ți ajungă
marți, 9 decembrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu