15 decembrie
7:19 am
mi-e frică
pete albastre însoțesc o bucată albă de pânză
atunci când mi-e frică trebuie doar să vin la tine
și pasărea nu va mai bate atât de tare din aripi din picioare
și nu va mai lovi cu ciocul stomacul meu încă neîncercat
în brațele tale pasărea va pricepe ceea ce orice om ar trebui să priceapă
totuși tu ești un pic departe
dar ea înțelege ușor încetinind bătaia din aripi
lumina unei promisiuni atât de frumoase ne liniștește
pe toți trei
luni, 15 decembrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
cocor
mă uit la tine cum stai pe călcâie asta e o invitație, de aici se zboară în brațele tale e bine poate oamenii se despart, unul ia zidul c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu