de câteva nopți un cal tânăr mă lovește cu copitele în piept
spune lasă-mă liber pleacă de unde ai venit
iar eu cad cu respirația întretăiată cred c-am să mor
zeci de imagini mi se rotesc în fața ochilor și copitele rămân înăuntrul meu
iar și iar
calul pleacă lăsându-mă acolo, pe pământ
dar mă ridic îl prind din urmă sau
mi se pare că îl prind din urmă
îl leg și îl aduc înapoi
cade trist
nimic mai trist decât un cal căzând din picioare
dar el nu mă aude spunând asta
respiră greu apoi se ridică iar în patru picioare și mă lovește și mai puternic
cad cu respirația întretăiată
cred c-am să mor
sper ca într-o bună zi să redevenim
prieteni
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu