carii

acum 2-3-5 ani auzeam cariile mancând dulapul bunicului 
și orice am fi făcut o luau de la capăt noaptea următoare
deși știam că sunt incredibil de mici
mai mici decât mine și decât bunicul 
sunetul lor mă făcea să cred că urmez
din păcate nu a fost așa

acum sunt ceva mai mare
am buzunarele găurite
pe acolo și nu numai pe acolo 
îmi curge pacea
sunt pline străzile de pace iar eu
îmi spun că nu mai pot face nimic

visez la carii 
la poeziile pe care nu ți le-am scris
atingerile pe care n-am știut să ți le dau
și știu c-o să scap încă o dată
încă o dată încă o dată

până când pacea se va întoarce
râzând, silabisind: