acum 2-3-5 ani auzeam cariile mancând dulapul bunicului
și orice am fi făcut o luau de la capăt noaptea următoare
deși știam că sunt incredibil de mici
mai mici decât mine și decât bunicul
sunetul lor mă făcea să cred că urmez
din păcate nu a fost așa
acum sunt ceva mai mare
am buzunarele găurite
pe acolo și nu numai pe acolo
îmi curge pacea
sunt pline străzile de pace iar eu
îmi spun că nu mai pot face nimic
visez la carii
la poeziile pe care nu ți le-am scris
atingerile pe care n-am știut să ți le dau
și știu c-o să scap încă o dată
încă o dată încă o dată
până când pacea se va întoarce
râzând, silabisind:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
nesupusul împărat
glorie nespusului împărat nespusului împărat ă, nesupusului împărat glorie nespusului împărat nesupusului nesuspusului împărat și oamenilor...
minunat. ma unge pe suflet
RăspundețiȘtergere