Pagini

Se afișează postările cu eticheta noaptea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta noaptea. Afișați toate postările

duminică, 24 iulie 2016

there is no spoon

e 4:21
latră
pare la fel ca mine
mirosul mochetelor de vis a vis se simte încă
zenobia încă strigă după ajutor
rulată într-un covor în flăcări
pielea zenobiei nu arde
cuvintele nu-i sunt auzite
dimineață se va opri totul
pentru câteva ore

dincolo de ecrane nu e nimeni
past will be past 
poezia vrea să mai scriu
zice că oricum nu mi se întâmplă nimic niciodată
nu pierd niciun tren nu prind nicio lumină 
de la poezie am învățat să-mi pară rău pentru mine

4:29
sunetul e același 
eu sunt altul
altul
altul
sunt atâtea numere de telefon unde pot să sun
știind că cineva va întoarce ecranul în jos
fără să spună mare lucru
trag de pagini ca și cum ar fi ale mele
clipesc numai atunci când îmi aduc aminte
regret tot timpul
trec poduri doar ca să am de unde să mă întorc
acasă nimic nu se schimbă

bucureștiul e o gaură neagră
am trac de fiecare dată când vorbesc cu tine
și mă mândresc cu asta
zebrele au învățat să-și țină gura
totul pare o sferă
sinusuri blocate
resturi de mâncare resturi de plâns
sub palme pâlnia cântă
serul curge
așteaptă precum un șarpe bătrân
numărând secunde
singurul motiv pentru care sunt încă aici

nu apuc să duc propoziția la capăt
țrrrrr
în cabina de telefon nu e nimeni 
răspund
în cabina de telefon nu e nimeni
răspund
liniștește-te
nici noi nu am uitat de tine
dar trebuie să mergi mai departe

cineva te așteaptă la intersecție
lista o să crească 
nu mai plânge
cercul nu se va încheia niciodată
asta e armata pe care n-ai făcut-o
râzi și nu te opri niciodată la semafor
paralel cu tine e o pasăre
vorbește-i
îți va spune ceea ce trebuie să știi

duminică, 17 iulie 2016

out there

la-nceput a fost nimic el era lumină încă
uite-te în ochii ei ea-ncepuse să plângă
la final ce rămâne cine a greșit mai mult 
cum te văd de-acu 'nainte poate în colțuri de gând
o să scriu o să scriu n-o să se piardă povestea 
să-nviu dacă trebuie să pierd dacă trebuie
din nou caiete pline-n argou ascunse-n torpedou 
suntem aproape mă simt ca nou 
ne fură noaptea ca pe-un vameș crud controlor muribund
e două și ceva tu numeri florile din mine
nu-mi aduc aminte bine cum ajuns aici
cine sunt ce vrei să-mi zici ce cânți culori copii desculți
arome ce-au venit cu tine din sud
am făcut un pod pentru noi călcăm încet ascult
soarele iese din căni tu râzi
am scăpat și azi de-nturicul ce-ascund
aud imnul din târg băiatul din târg 
zice-ai grijă de ea altfel ți-o vând

cercuri întrecând troleuri clipind într-un gând abund 
numără-ncet ca și cum n-aș fi sărit
de pe axul înverzit din grădina de granit
grav e-atunci când nu mai vii
ai răbdare c-o să vezi rinoceri mâncând pământ
inimi puse-n piepturi bej după primul lor vârtej
argotic ca o lume dintr-un plin
eram mic cerul tot așa cum știi
pietoni și vizitii

vineri, 18 iulie 2014

Rona II

cinstește printre rânduri 
îngerii stau la sfat 
fiecare vizită e periculoasă
cristi cântă 
noaptea e ucigașul perfect
unde ajung cu toate astea
orbitor ce se întâmplă cu tine 
pescar nevolnic 
mâine e ziua ta norocoasă

joi, 27 februarie 2014

redbul

noaptea am timp să mă gândesc la zâmbete pe care încă le mai descopăr
fotografii în care ești tristă 
foarte tristă

mă întristez și eu 
apoi sufletul mi se umple la loc 
pentru că știu că există zâmbete pe care nu le voi mai putea schița niciodată la fel 
cu nimeni 
& 
nici tu 

noaptea am timp să fiu recunoscător pentru dușurile făcute pe fugă 
sticlele goale

noaptea nu pot pune mâna pe telefon 
dar dacă ești bine 
poemul meu sărind într-un picior o să te facă 
fericită

știu că citești 
pot să comunic cu tine printr-un tunel de care nu știe nimeni altcineva

uneori simt că n-aș putea să mă adun să te întreb pur și simplu ce mai faci
acum n-ar mai conta nimic 
suntem niște rândunele pe cinste 
orice-ar spune gunoierii tâmplarii dresorii trișorii hoții homeleșii jegoșii cerșetorii preoții 

//

duminică, 3 noiembrie 2013

rap1

băieţii plâng noaptea să nu se vadă 
nu ai pic de încredere în tine, animal de pradă 
te-ascunzi ridicol, îngerii se dau pe balustradă
plictisiţi să te mai apere
salina asta-i mare ştiu 
înoată oxigenul e tot mai aproape

la mine poezia se-aude, se vede
pierde-te pe urmele mele 
azi plouă
eu mor puţin, tot ce rămâne las vouă 
am o turmă de oi şi un laborator deschis pe nouă 

nu m-a mai strâns nimeni atât de repede
viața pe trepte, greșelile mi le repet cu atenție 
ru încă fuge pe străduțele inimii mele
ce favele proaste, împușcă-te-n cap, soldatule

nu-mi mai scrie din ploaie, că mă vindeci
cinci la un leu, abține-te
ține-te bine pe umerii mei 
urmează potopul cu aromă de vinete

în gura lupului e răcoare
pastelul ăsta viu mă face om din floare și respir
și țip și râd și parcă anotimpul trece-ncet
ascunde-mă în tine ca într-un sertar, încă aștept

vineri, 21 decembrie 2012

noaptea

mă pierd pe strada ta mă uit la stele ca un prost
luna mă vede pune masa o-scuip şi plec că n-are rost
ea nu mă crede crede că nu m-am schimbat ţin post
se uită iar mă ştie pe de rost om fără rost

mă lovesc de coliviile din debara
mă uit la mine dar o văd încă pe ea ce glumă chioară
sunt tot eu două perechi de aripi mari aceeaşi scară
acelaşi mim mă-mpinge pari îngrijorat afară ninge

îl fixez mă ceartă nu mai plânge caii mor când vor
hai să plecăm şi să-i lăsăm aici cobor
îmi iau covorul să mă ducă departe
unde zilele-s nopţi şi nopţile-s aparte

mă asculţi nu mai am voce vrei să scriu nu mai am pene nici cuvinte nici antene dacă vrei să nu mă sting
adu-mi o floare o lumânare nu glumesc poeţii nu glumesc
eu nu-s poet chiar nu glumesc eu nu-s bărbat chiar nu glumesc ieri am văzut două balene nu glumesc
mai lasă-mă puţin mă mai gândesc tu mă goneşti eu mă feresc

şi azi mă pierd pe strada ta mă uit la stele ca un prost
luna mă vede pune masa crede c-are rost
astăzi mă crede pe cuvânt
se uită iar mă ştie pe de rost om fără rost om fără rost om fără rost om fără rost

leneșii ajung departe

cu fiecare zi  pașii lor făcuți înapoi  cuceresc lumea