e 4:21
latră
pare la fel ca mine
mirosul mochetelor de vis a vis se simte încă
zenobia încă strigă după ajutor
rulată într-un covor în flăcări
pielea zenobiei nu arde
cuvintele nu-i sunt auzite
dimineață se va opri totul
pentru câteva ore
dincolo de ecrane nu e nimeni
past will be past
poezia vrea să mai scriu
zice că oricum nu mi se întâmplă nimic niciodată
nu pierd niciun tren nu prind nicio lumină
de la poezie am învățat să-mi pară rău pentru mine
4:29
sunetul e același
eu sunt altul
altul
altul
sunt atâtea numere de telefon unde pot să sun
știind că cineva va întoarce ecranul în jos
fără să spună mare lucru
trag de pagini ca și cum ar fi ale mele
clipesc numai atunci când îmi aduc aminte
regret tot timpul
trec poduri doar ca să am de unde să mă întorc
acasă nimic nu se schimbă
bucureștiul e o gaură neagră
am trac de fiecare dată când vorbesc cu tine
și mă mândresc cu asta
zebrele au învățat să-și țină gura
totul pare o sferă
sinusuri blocate
resturi de mâncare resturi de plâns
sub palme pâlnia cântă
serul curge
așteaptă precum un șarpe bătrân
numărând secunde
singurul motiv pentru care sunt încă aici
nu apuc să duc propoziția la capăt
țrrrrr
în cabina de telefon nu e nimeni
răspund
în cabina de telefon nu e nimeni
răspund
liniștește-te
nici noi nu am uitat de tine
dar trebuie să mergi mai departe
cineva te așteaptă la intersecție
lista o să crească
nu mai plânge
cercul nu se va încheia niciodată
asta e armata pe care n-ai făcut-o
râzi și nu te opri niciodată la semafor
paralel cu tine e o pasăre
vorbește-i
îți va spune ceea ce trebuie să știi
Se afișează postările cu eticheta noaptea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta noaptea. Afișați toate postările
duminică, 24 iulie 2016
duminică, 17 iulie 2016
out there
la-nceput a fost nimic el era lumină încă
uite-te în ochii ei ea-ncepuse să plângă
la final ce rămâne cine a greșit mai mult
cum te văd de-acu 'nainte poate în colțuri de gând
o să scriu o să scriu n-o să se piardă povestea
să-nviu dacă trebuie să pierd dacă trebuie
din nou caiete pline-n argou ascunse-n torpedou
suntem aproape mă simt ca nou
ne fură noaptea ca pe-un vameș crud controlor muribund
e două și ceva tu numeri florile din mine
nu-mi aduc aminte bine cum ajuns aici
cine sunt ce vrei să-mi zici ce cânți culori copii desculți
arome ce-au venit cu tine din sud
am făcut un pod pentru noi călcăm încet ascult
soarele iese din căni tu râzi
am scăpat și azi de-nturicul ce-ascund
aud imnul din târg băiatul din târg
zice-ai grijă de ea altfel ți-o vând
cercuri întrecând troleuri clipind într-un gând abund
numără-ncet ca și cum n-aș fi sărit
de pe axul înverzit din grădina de granit
grav e-atunci când nu mai vii
ai răbdare c-o să vezi rinoceri mâncând pământ
inimi puse-n piepturi bej după primul lor vârtej
argotic ca o lume dintr-un plin
eram mic cerul tot așa cum știi
pietoni și vizitii
uite-te în ochii ei ea-ncepuse să plângă
la final ce rămâne cine a greșit mai mult
cum te văd de-acu 'nainte poate în colțuri de gând
o să scriu o să scriu n-o să se piardă povestea
să-nviu dacă trebuie să pierd dacă trebuie
din nou caiete pline-n argou ascunse-n torpedou
suntem aproape mă simt ca nou
ne fură noaptea ca pe-un vameș crud controlor muribund
e două și ceva tu numeri florile din mine
nu-mi aduc aminte bine cum ajuns aici
cine sunt ce vrei să-mi zici ce cânți culori copii desculți
arome ce-au venit cu tine din sud
am făcut un pod pentru noi călcăm încet ascult
soarele iese din căni tu râzi
am scăpat și azi de-nturicul ce-ascund
aud imnul din târg băiatul din târg
zice-ai grijă de ea altfel ți-o vând
cercuri întrecând troleuri clipind într-un gând abund
numără-ncet ca și cum n-aș fi sărit
de pe axul înverzit din grădina de granit
grav e-atunci când nu mai vii
ai răbdare c-o să vezi rinoceri mâncând pământ
inimi puse-n piepturi bej după primul lor vârtej
argotic ca o lume dintr-un plin
eram mic cerul tot așa cum știi
pietoni și vizitii
vineri, 18 iulie 2014
Rona II
cinstește printre rânduri
îngerii stau la sfat
fiecare vizită e periculoasă
cristi cântă
noaptea e ucigașul perfect
unde ajung cu toate astea
orbitor ce se întâmplă cu tine
pescar nevolnic
mâine e ziua ta norocoasă
îngerii stau la sfat
fiecare vizită e periculoasă
cristi cântă
noaptea e ucigașul perfect
unde ajung cu toate astea
orbitor ce se întâmplă cu tine
pescar nevolnic
mâine e ziua ta norocoasă
joi, 27 februarie 2014
redbul
noaptea am timp să mă gândesc la zâmbete pe care încă le mai descopăr
fotografii în care ești tristă
foarte tristă
mă întristez și eu
apoi sufletul mi se umple la loc
pentru că știu că există zâmbete pe care nu le voi mai putea schița niciodată la fel
cu nimeni
&
nici tu
noaptea am timp să fiu recunoscător pentru dușurile făcute pe fugă
sticlele goale
noaptea nu pot pune mâna pe telefon
dar dacă ești bine
poemul meu sărind într-un picior o să te facă
fericită
știu că citești
pot să comunic cu tine printr-un tunel de care nu știe nimeni altcineva
uneori simt că n-aș putea să mă adun să te întreb pur și simplu ce mai faci
acum n-ar mai conta nimic
suntem niște rândunele pe cinste
orice-ar spune gunoierii tâmplarii dresorii trișorii hoții homeleșii jegoșii cerșetorii preoții
//
fotografii în care ești tristă
foarte tristă
mă întristez și eu
apoi sufletul mi se umple la loc
pentru că știu că există zâmbete pe care nu le voi mai putea schița niciodată la fel
cu nimeni
&
nici tu
noaptea am timp să fiu recunoscător pentru dușurile făcute pe fugă
sticlele goale
noaptea nu pot pune mâna pe telefon
dar dacă ești bine
poemul meu sărind într-un picior o să te facă
fericită
știu că citești
pot să comunic cu tine printr-un tunel de care nu știe nimeni altcineva
uneori simt că n-aș putea să mă adun să te întreb pur și simplu ce mai faci
acum n-ar mai conta nimic
suntem niște rândunele pe cinste
orice-ar spune gunoierii tâmplarii dresorii trișorii hoții homeleșii jegoșii cerșetorii preoții
//
Etichete:
dresorii,
exista zambete,
gunoierii,
homlessi,
hotii,
jegosii,
niste randunele pe cinste,
noaptea,
poeme,
redbul,
tamplarii,
trisorii,
versuri
duminică, 3 noiembrie 2013
rap1
băieţii plâng noaptea să nu se vadă
nu ai pic de încredere în tine, animal de pradă
te-ascunzi ridicol, îngerii se dau pe balustradă
plictisiţi să te mai apere
salina asta-i mare ştiu
înoată oxigenul e tot mai aproape
la mine poezia se-aude, se vede
pierde-te pe urmele mele
azi plouă
eu mor puţin, tot ce rămâne las vouă
am o turmă de oi şi un laborator deschis pe nouă
nu m-a mai strâns nimeni atât de repede
viața pe trepte, greșelile mi le repet cu atenție
ru încă fuge pe străduțele inimii mele
ce favele proaste, împușcă-te-n cap, soldatule
nu-mi mai scrie din ploaie, că mă vindeci
cinci la un leu, abține-te
ține-te bine pe umerii mei
urmează potopul cu aromă de vinete
în gura lupului e răcoare
pastelul ăsta viu mă face om din floare și respir
și țip și râd și parcă anotimpul trece-ncet
ascunde-mă în tine ca într-un sertar, încă aștept
nu ai pic de încredere în tine, animal de pradă
te-ascunzi ridicol, îngerii se dau pe balustradă
plictisiţi să te mai apere
salina asta-i mare ştiu
înoată oxigenul e tot mai aproape
la mine poezia se-aude, se vede
pierde-te pe urmele mele
azi plouă
eu mor puţin, tot ce rămâne las vouă
am o turmă de oi şi un laborator deschis pe nouă
nu m-a mai strâns nimeni atât de repede
viața pe trepte, greșelile mi le repet cu atenție
ru încă fuge pe străduțele inimii mele
ce favele proaste, împușcă-te-n cap, soldatule
nu-mi mai scrie din ploaie, că mă vindeci
cinci la un leu, abține-te
ține-te bine pe umerii mei
urmează potopul cu aromă de vinete
în gura lupului e răcoare
pastelul ăsta viu mă face om din floare și respir
și țip și râd și parcă anotimpul trece-ncet
ascunde-mă în tine ca într-un sertar, încă aștept
Etichete:
azi ploua,
balustrada,
din ploaie,
inimii mele,
noaptea,
o turma de oi,
poeme,
potopul cu aroma de vinete,
rap1,
ru,
versuri,
viata pe trepte
vineri, 21 decembrie 2012
noaptea
mă pierd pe strada ta mă uit la stele ca un prost
luna mă vede pune masa o-scuip şi plec că n-are rost
ea nu mă crede crede că nu m-am schimbat ţin post
se uită iar mă ştie pe de rost om fără rost
mă lovesc de coliviile din debara
mă uit la mine dar o văd încă pe ea ce glumă chioară
sunt tot eu două perechi de aripi mari aceeaşi scară
acelaşi mim mă-mpinge pari îngrijorat afară ninge
îl fixez mă ceartă nu mai plânge caii mor când vor
hai să plecăm şi să-i lăsăm aici cobor
îmi iau covorul să mă ducă departe
unde zilele-s nopţi şi nopţile-s aparte
mă asculţi nu mai am voce vrei să scriu nu mai am pene nici cuvinte nici antene dacă vrei să nu mă sting
adu-mi o floare o lumânare nu glumesc poeţii nu glumesc
eu nu-s poet chiar nu glumesc eu nu-s bărbat chiar nu glumesc ieri am văzut două balene nu glumesc
mai lasă-mă puţin mă mai gândesc tu mă goneşti eu mă feresc
şi azi mă pierd pe strada ta mă uit la stele ca un prost
luna mă vede pune masa crede c-are rost
astăzi mă crede pe cuvânt
se uită iar mă ştie pe de rost om fără rost om fără rost om fără rost om fără rost
luna mă vede pune masa o-scuip şi plec că n-are rost
ea nu mă crede crede că nu m-am schimbat ţin post
se uită iar mă ştie pe de rost om fără rost
mă lovesc de coliviile din debara
mă uit la mine dar o văd încă pe ea ce glumă chioară
sunt tot eu două perechi de aripi mari aceeaşi scară
acelaşi mim mă-mpinge pari îngrijorat afară ninge
îl fixez mă ceartă nu mai plânge caii mor când vor
hai să plecăm şi să-i lăsăm aici cobor
îmi iau covorul să mă ducă departe
unde zilele-s nopţi şi nopţile-s aparte
mă asculţi nu mai am voce vrei să scriu nu mai am pene nici cuvinte nici antene dacă vrei să nu mă sting
adu-mi o floare o lumânare nu glumesc poeţii nu glumesc
eu nu-s poet chiar nu glumesc eu nu-s bărbat chiar nu glumesc ieri am văzut două balene nu glumesc
mai lasă-mă puţin mă mai gândesc tu mă goneşti eu mă feresc
şi azi mă pierd pe strada ta mă uit la stele ca un prost
luna mă vede pune masa crede c-are rost
astăzi mă crede pe cuvânt
se uită iar mă ştie pe de rost om fără rost om fără rost om fără rost om fără rost
Etichete:
aripi,
caii mor cand vor,
colivii,
debara,
doua balene,
fara rost,
la stele,
luna,
mim,
ninge,
noaptea,
o floare,
poeme,
poetii nu glumesc,
versuri
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea
-
trec tare peste beznă și fum ceața asta - îi zice acasă copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul,...
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
leneșii ajung departe
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea