așa o să mor
ca o pasăre
ca un cântec
ca o molie
ca o pușcă stricată
trebuie să pricepi
nu s-a mai întors
e fericită acolo unde e
lumea mea se sfârșește de fiecare dată când îmi ating pleoapele
în fiecare dimineață omor pe câte cineva
împăcat
îmi spune pregătește-te iar eu
de după obloane
cu căciula trasă pe cap
aștept
dinți-mi tremură
și nu mai știu pentru ce am venit pe lume
marți, 21 aprilie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
oamenii mici
se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu