vineri, 10 aprilie 2015

remediu kp13

de fiecare dată credea c-o să mori dar nu se obosea să-ți mai scrie scrisori
de fiecare dată credea că c-o să pleci tu o răbdare de fier ea mâinile reci
să mai treci îți zice și după se urcă-n taxi să vezi tu apocalipsă-n așternut ca la nasa
ce faci aici ce cauți ce vrei de la mine am venit să-mi iau am venit să-mi iau pastile 
ok așa începe corvoada nu ai ascultat de nimeni acum du-te la mama 
te-ajută ea să treci vama și dacă nu mă găsești oricând aici nu uita sunt tot tu
bătaie lungă în mesaj și-n viață ai crezut că nu e atât de rău și că poți să-i faci față
la fel am crezut am crezut și eu poezie-n bmw-u înmormântare-n bmw-u
poate uneori nu-i nimic cum pare uneori totu-i amar alteori nu te ierți nici tu alteori nu mai vezi și punct
îmi simți cadența adică mă simți cum cad ca un asteroid bolnav ca o stea întârziind la primul bal 
primii o sută de metri sunt mai grei dup-aia nu-ți mai pasă de mal 
de unde știu toate astea uneori nu știu nici eu când de adâncă e groapa
n-o-mpart cu nimeni n-o-mpart cu nimeni sfârșitul lumii de-a fi n-o-mpart cu nimeni
n-o-mpart cu nimeni n-o-mpart cu nimeni sfârșitul lumii de-a fi n-o-mpart cu nimeni
n-o-mpart cu nimeni n-o-mpart cu nimeni sfârșitul lumii de-a fi n-o-mpart cu nimeni
n-o-mpart cu nimeni n-o-mpart cu nimeni sfârșitul lumii de-a fi n-o-mpart cu nimeni
vanilie falnic ca o casă în flăcări așteptând salvamarii
vanilie falnic barracuda greșește barracuda plătește 
miros a pește mă port ca un sfânt ochii departe dinții plini de pământ
îți iau cu-o mâna îți dau cu alta sunt primul poet român care scrie cu dalta
uau cât de bine-am dat-o argooou birogratic ca la nato 
uau o dau atât de tare toate femeile s-aplaude-n drum spre penitenciare
nu știu ce pare ți-am zis din strofa trecută nu e ceea ce pare tu ia calul și mută-l
e sâmbătă seara sunt singur așteptarea doare adevărul doare totul doare
e doar o poezie n-o lua-n serios e doar o poezie n-o lua-n serios e doar o poezie n-o lua-n serios ar fi ca și cum ai aduna tot ce găsești pe jos

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

oamenii mici

se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...