te ridică la pătrat te ridică la pătrar poezie-abecedar 24 insectar credeam că n-o să mai sar
da-s multe etaje și nimeni nu vrea să moară da-s multe etaje duminică sărim iar
poleit cu-argintul viu care mă face să fiu departe de inima care așteaptă iar să scriu
și scriu și plâng și scriu și plâng lăutar din secolul trecut amân iar și parcă n-a trecut poezie post de scut pe nimeni nu mai ascult
să se ducă departe ajung la izvor și de-acolo-o lume nouă se deschide cobor pe-un covor
roșu de mac tot promit că nu mai fac io le-ncurc io le desfac pierdut în arhipelag
se deschide-un curcubeu doamne cine sunt și eu
și mă prinde noaptea să plec cu ea și mă prinde cartea nu mă lăsa io și luna mea io și luna mea orașul de catifea
o limbă de câine ziua de mâine
fluturi fluturi fluturi un prezent și-o mie de trecuturi o mie de-avânturi
o mie de poteci ai grijă pe unde treci
ocolesc oameni ocolesc grădini mă-mprietenesc cu spini semeni cu un arlechin
înc-o zi de luni cu pereții-ntre dinți hai nici acum nu mă simți
cu tavanul sub mine uite zarea ce vine
că pentru toți rătăciții există speranță nu uita să pui totul balanță că ce nu te doboară nu neapărat te-nalță
plin de fală dar asta nu-i lupta finală asta e lupta cu cerneală
unde poți să fii ce vrei tu să fii și mâine de căpăt că mâine iar te-ncearcă litere cu ceapă una după ceafă viața nu e dreaptă
călcând peste troieni militari milițieni pretenții ce s-avem stomacul se face ghem repet cine suntem
ultimul să stingă lumina acetonă și lacrimi marina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu