toate sunt atât de sus le-ai atins parcă s-au dus
pune mâna pe lopată ce-ai de spus
potop potop ce rămâne
culegem râme pescuim cât pescuim și-adormim pe bune
visăm un câine
dăruind fiecărui om al străzii o bucată de pâine o bucată de mâine
marea știe ce n-am spus vede tot și ține bine
ascuns de lume și de mine mai ales de mine
că-mi aduc aminte iar cade capul în pahar
apa se varsă m-am visat la tine acasă
privind speriat la mine pe fereastră
uneori sunt o nălucă bun de fugă bun de muls
ceva parcă mă apucă dar mă scapă veșted
sunt pește din călcâi până la creștet
pe cine nu lași nu te lasă să trăiești
te zidesc în capul meu lângă sute de povești
în palmele mele lumea ta de catifea
ce calm stătea și m-aștepta
otrăvit de tine însuți cine să priceapă
o să fii ce-ai vrut să fii o viață-ntreagă
odată ca niciodată
asta-nseamnă că n-o s-o mai vezi niciodată
cineva acolo sus are alte planuri cu tine
stă singur în cochilie nu mai știe să te-aline
capul lăsat sabia nu-l taie
încă relele nu s-au lăsat de mine și sar la bătaie
vântaie după vânătaie
vâlvătaie după vâlvătaie
noapte după noapte în odaie
noapte după noapte în odaie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu