din color

toate sunt atât de sus le-ai atins parcă s-au dus 
pune mâna pe lopată ce-ai de spus
potop potop ce rămâne 
culegem râme pescuim cât pescuim și-adormim pe bune 
visăm un câine 
dăruind fiecărui om al străzii o bucată de pâine o bucată de mâine
marea știe ce n-am spus vede tot și ține bine 
ascuns de lume și de mine mai ales de mine 
că-mi aduc aminte iar cade capul în pahar 
apa se varsă m-am visat la tine acasă
privind speriat la mine pe fereastră
uneori sunt o nălucă bun de fugă bun de muls 
ceva parcă mă apucă dar mă scapă veșted 
sunt pește din călcâi până la creștet
pe cine nu lași nu te lasă să trăiești 
te zidesc în capul meu lângă sute de povești 
în palmele mele lumea ta de catifea 
ce calm stătea și m-aștepta 
otrăvit de tine însuți cine să priceapă 
o să fii ce-ai vrut să fii o viață-ntreagă
odată ca niciodată 
asta-nseamnă că n-o s-o mai vezi niciodată
cineva acolo sus are alte planuri cu tine
stă singur în cochilie nu mai știe să te-aline 
capul lăsat sabia nu-l taie 
încă relele nu s-au lăsat de mine și sar la bătaie
vântaie după vânătaie 
vâlvătaie după vâlvătaie 
noapte după noapte în odaie 
noapte după noapte în odaie