joi, 30 aprilie 2015

bluu zaraza

când am început nu știam cine sunt nici acum nu știu cine sunt 
nici mâine n-o să știu cine sunt ca să nu trăiasc degeaba leg cuvânt după cuvânt
îmi iau avânt gând materializat nu știu ce-o să rămână-n urma mea probabil praf stelar
o călătorie scurtă prin limba română ce semăn adun a-dun furtună
la drumul mare câteva oase-mi crapă dacă greșesc nu mă supăr mai încep o dată
cartea mea n-are sfârșit trebuie doar s-apeși play și-am venit
n-o să lipsesc în nicio zi - o să vină lăutarii și-o să fim din nou copii
crâmpei de poveste îl vezi nu mai este totuși nimic pierdut
mă-ntorc cu colți în tot atâtea lucruri ca o pasăre scăpată din cuib
mă-mbuib cu pensuli vechi și culori uscate mă surprind fericit ducându-mi ancorele-n spate
pierdut în arte pierdut în oameni de nimic m-am uitat prea mult la alții și-acum n-am decât să strig
la pescuit de balene îmi iau viața și-apoi îmi pare rău mă-ntorc cred c-am uitat ceva în torpedou
o brățară grea de aur o trompetă de argint am început să nu mă mai agit
du-mă departe taximetrist altfel îți mai dau o viață și-o să fie și mai trist

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

oamenii mici

se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...