când am început nu știam cine sunt nici acum nu știu cine sunt
nici mâine n-o să știu cine sunt ca să nu trăiasc degeaba leg cuvânt după cuvânt
îmi iau avânt gând materializat nu știu ce-o să rămână-n urma mea probabil praf stelar
o călătorie scurtă prin limba română ce semăn adun a-dun furtună
la drumul mare câteva oase-mi crapă dacă greșesc nu mă supăr mai încep o dată
cartea mea n-are sfârșit trebuie doar s-apeși play și-am venit
n-o să lipsesc în nicio zi - o să vină lăutarii și-o să fim din nou copii
crâmpei de poveste îl vezi nu mai este totuși nimic pierdut
mă-ntorc cu colți în tot atâtea lucruri ca o pasăre scăpată din cuib
mă-mbuib cu pensuli vechi și culori uscate mă surprind fericit ducându-mi ancorele-n spate
pierdut în arte pierdut în oameni de nimic m-am uitat prea mult la alții și-acum n-am decât să strig
la pescuit de balene îmi iau viața și-apoi îmi pare rău mă-ntorc cred c-am uitat ceva în torpedou
o brățară grea de aur o trompetă de argint am început să nu mă mai agit
du-mă departe taximetrist altfel îți mai dau o viață și-o să fie și mai trist
joi, 30 aprilie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
oamenii mici
se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu