când am început nu știam cine sunt nici acum nu știu cine sunt
nici mâine n-o să știu cine sunt ca să nu trăiasc degeaba leg cuvânt după cuvânt
îmi iau avânt gând materializat nu știu ce-o să rămână-n urma mea probabil praf stelar
o călătorie scurtă prin limba română ce semăn adun a-dun furtună
la drumul mare câteva oase-mi crapă dacă greșesc nu mă supăr mai încep o dată
cartea mea n-are sfârșit trebuie doar s-apeși play și-am venit
n-o să lipsesc în nicio zi - o să vină lăutarii și-o să fim din nou copii
crâmpei de poveste îl vezi nu mai este totuși nimic pierdut
mă-ntorc cu colți în tot atâtea lucruri ca o pasăre scăpată din cuib
mă-mbuib cu pensuli vechi și culori uscate mă surprind fericit ducându-mi ancorele-n spate
pierdut în arte pierdut în oameni de nimic m-am uitat prea mult la alții și-acum n-am decât să strig
la pescuit de balene îmi iau viața și-apoi îmi pare rău mă-ntorc cred c-am uitat ceva în torpedou
o brățară grea de aur o trompetă de argint am început să nu mă mai agit
du-mă departe taximetrist altfel îți mai dau o viață și-o să fie și mai trist
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu