niciodată prea târziu dar oricum nu m-auzi acum
niciodată prea târziu dar oricum nu te-aud acum
ce rămâne după fum ce rămâne după moarte
ce rămâne după ce rămâne niciodată
nu știu cum am ajuns aici nu știu
cum se face că nu-mi zici pustiu
tot ce pierd azi se-ntoarce mâine ca un vizitiu
bătând târziu în sticla ce nu mă mai lăsa să fiu
care-i drumul înapoi nu m-am pierdut nicicând de voi
înapoi la foile mele de nufăr de ce sufăr ce se mai ascunde-n cufăr
stric avioane-n fiecare zi mint zeci de constelații când le spun că nu mă știi
de-aici începe totul aici începe totul
de-aici începe totul aici începe totul
de-aici începe totul aici începe totul
de-aici începe totul de-aici începe totul
har cu fața-ntoarsă către călimară
în fiecare seară îți spui că mâine n-o să te mai doară
că nimeni nu se-atinge de coroană
închizi un ochi închizi alt ochi și te trezești om mare
și încă doare și nu știi ce s-a pierdut și cum
ce te faci acum om mare ce te faci acum
ce te faci acum om mare ce te faci acum
ce te faci acum ce te faci acum
ce te faci acum om mare ce te faci acum
duminică, 5 aprilie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu