e-atât de trist nu te-ar mai căuta
e-atât de trist iubea nu știu cine l-a-nvățat cum se făcea
în fiecare săptămână pierdea și-o lua de la capăt ca o pasăre într-o colivie de parcă
mai e loc de speranță într-o barcă scufundată insulă prădată de-animale care nu te iartă
ce dacă își repeta mereu și își amintea de ea în fiecare troleu
ce dacă auzea mereu vocile din capul lui nu știau cât îi este de greu
ca un leu ca un tanc ca gorilă ca o sonerie începe să plângă suferința cea mai lungă
ce nu te doboară te mănâncă o ancoră o femeie o palmă o plapumă
nu mai știi cine sunt eu n-am nume de-aia-mi permit să mă țin numai de glume
mâncăm baloane de săpun bomboane sparte nu știu să m-adun rămân departe
să nu crezi ce-auzi acum cărbune ars nu știu ce spun sunt la fel ca tine - prea mărunt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu