hip-hop până la urmă ce am de spus până la urmă cum pot să scriu ce nu s-a spus
să nu fac pe deșteptul să nu mă cred vreun rege să nu fiu atât de prost să cred că nimeni nu-nțelege
dac-ai fi fost poet n-ai fi fost aici acum ia-ți valiza încearcă să te ridici
așa a-nceput totul credeam că-mi place potopul până când m-a prins nepregătit și-am pierdut totul
știm cu toții pare cel mai amuzant să te culci în patul tău de-acasă și să te trezești în șanț
o să semăn cu kazi ploae cu norzeatic chimie dragonu' ce tare rămâne un singur semn de întrebare se pare
eu cine sunt de ce mănânc pământ în fiecare anotimp și de ce mai plâng
dac-ar exista auditori ar striga cam subțire ce vrei tu să ne povestești despre tine
nu există premiu nu există remediu nu există cel mai bun nu e totul cum crezi tu
până la parter avem de mers cam mult așa că nu te supăra eu n-o să te mai ascult
m-am pierdut de mult vreau să cred că nu-mi mai pasă de fapt ce e ceea ce tu numești acasă
plictisit de gări plictisit de subsoluri vrei un adăpost nou oricum n-o să te primească-n stoluri
după-masa soare spart într-o cabana departe poate-așa e mai bine poate altfel nici că se mai poate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu