ale vieții valuri-valuri
mă cuprind numai pe mine
oftă din cutii de farduri
bărbatul cu gânduri line
dansul ce l-ai scris azi-noapte
l-ai dansat și-acum un an
peste pruni și meri departe
când eram cel ce eram
separat de tine sunt
parcă mai împiedicat
tot ce îmi apare-n față
pare-a nu se fi-ntâmplat
din căsuța asta mică
dintr-un foarte mare pat
lumea pare o cântare
deși noi n-am mai cântat
mor acordeoane sute
gâze și omide pleacă
într-o țară pentru ele
mică și întunecată
doar noi oameni însetați
după o mică lumină
ce nu știm de unde vine
și nici ce vrea să devină
așa că rămân la tine
poate le-om veni de furcă
înarmați și cu răbdare
și cu fericire multă
toate se vor liniști
vor găsi ce caută încă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu