un nomad cu gesturi simple cu gândurile-n pământ
m-ați lăsat singur acasă s-ar putea să-ncep să plâng
sau să scriu cu mâna stângă cu o mie de stilouri
după ploaie vine soare sau nu vine sau garouri
sau nuanțe de marouri sau nuanțe sau garouri
ce-am ales când am aflat n-am ales eram plecat
de pe-o mie de planete șef de șef în sfat
stratificat ca atmosfera proastă de după bal
m-am trezit căzut în șanț și încă voiam scandal
ca o cobră care nu știe c-acasă nu-i acasă
ca o cobră care nu știe c-acasă nu-i acasă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
ochii și da ochii și nu
ochii lui spun nu ochii ei spun da e dimineață se privesc în ochi și servesc masa are haina ruptă ea întreabă: a trecut ceva, nu? în grădin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu