un nomad cu gesturi simple cu gândurile-n pământ
m-ați lăsat singur acasă s-ar putea să-ncep să plâng
sau să scriu cu mâna stângă cu o mie de stilouri
după ploaie vine soare sau nu vine sau garouri
sau nuanțe de marouri sau nuanțe sau garouri
ce-am ales când am aflat n-am ales eram plecat
de pe-o mie de planete șef de șef în sfat
stratificat ca atmosfera proastă de după bal
m-am trezit căzut în șanț și încă voiam scandal
ca o cobră care nu știe c-acasă nu-i acasă
ca o cobră care nu știe c-acasă nu-i acasă
miercuri, 20 mai 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
iubire
iubire uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu