ne-au numit generația x
generația z
generația pierdută
și generație de sacrificiu
o generație care-o să măture toate căcaturile sau
habar n-au despre ce vorbesc
și fiecare-și pune speranța-n noi de parcă
asta ajută pe cineva
dar nouă nu ne place speranța
pe drum încoace am împușcat-o încă o dată
și ea s-a scurs iar în pământ gata s-apară oricând va fi nevoie
scriu și scriu pentru că nimeni nu ascultă și prea puțini văd
și poezia se diluează sau se-ascunde sau se amenință
poate un gest pe care tu să-l iei în râs așa cum ai făcut cu toate lucrurile de până acum
aici nu se caută vinovați
reflectoarele sus
cineva trebuie să spună
mar-tir
ma-re bou
mărunt poate te întrebi de ce nu am încredere în mine
e greu cu tine ți-am mai spus
poți să ne dai oricâte nume vrei și oricâte medalii poți să pretinzi că înțelegi
dacă nu te recunoști poate că nici tu nu contezi
ceasul e aici și eu sunt
acum mă vezi?
duminică, 1 martie 2020
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu