ne-au numit generația x
generația z
generația pierdută
și generație de sacrificiu
o generație care-o să măture toate căcaturile sau
habar n-au despre ce vorbesc
și fiecare-și pune speranța-n noi de parcă
asta ajută pe cineva
dar nouă nu ne place speranța
pe drum încoace am împușcat-o încă o dată
și ea s-a scurs iar în pământ gata s-apară oricând va fi nevoie
scriu și scriu pentru că nimeni nu ascultă și prea puțini văd
și poezia se diluează sau se-ascunde sau se amenință
poate un gest pe care tu să-l iei în râs așa cum ai făcut cu toate lucrurile de până acum
aici nu se caută vinovați
reflectoarele sus
cineva trebuie să spună
mar-tir
ma-re bou
mărunt poate te întrebi de ce nu am încredere în mine
e greu cu tine ți-am mai spus
poți să ne dai oricâte nume vrei și oricâte medalii poți să pretinzi că înțelegi
dacă nu te recunoști poate că nici tu nu contezi
ceasul e aici și eu sunt
acum mă vezi?
duminică, 1 martie 2020
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
#
un om un cântec o sclipire din ochi încă ne putem trezi din somnul cel mai adânc încă putem zbura cu o singură aripă să călărim o stea și să...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu