Pagini

duminică, 22 martie 2020

În Texas circula un tren

In Texas circula un tren de care nu știa nimeni. Și dimineață circula extern și noaptea pe la port Marlen. Fără combustie, fără mecanic și marfar plin de polen. Cu felinare cauciuc și roti din guma de balen. Deși bătrân, deși fără puteri, in țară circula un tren.

Tu cine ești? Noi toți, noi cine mai suntem? Nu am văzut picior de om. De om, de animal sau de elicopter. Trec 4 anotimpuri lin in fiecare zi când suntem pe teren. Și păsări cu flori mari in duoden. Castele de nisip și pantofari la semafor vedem. Vizitatori și piramide din goblen. Cine suntem când nu ne vede nimeni?

Am poposit, am adormit, amor, amin, amar avem pești de recuperat de sub ocean. De pescuit, de desfăcut trei noduri si-un aeroplan, forme geometrice perfecte.

Când am ajuns acasă nu recunoșteam ferestre curte seri peste maidan, zmee petreceri a zburat peste toți cel mai mare an din câte ne imaginasem. Iar fetele ne tot găseau ascunși și ne miram de băuturi și de lumini și nimeni nu voia ce era limpede că n-am

Adesea ne rugam sau ne jucam de-a oamenii. Reprezentam, iertam, creșteam copacii cei mai mici în sticle de granit, când ursul gram din toate câte mai era sau mai eram, a dezertat in teatrul de la capăt, unde era văzut mereu așa cum merita

Ieșiți din timp, cu dragoste la kilogram, ne minunam și timpul nici nu mai voia să treacă. O dată ne pierdeam. Alteori căutăm complici. Alteori eram mici. Speram. Apoi iar ne trezeam aici. Fără mari planuri, cu acordeon și lumânări. Nerăbdători și pregătiți pentru ce se desfasura sub ochii fiecărui om.

Peste casele de carton, peste mansardele de marmura, se așezau fulgi mari și vise puse la uscat de ieri. Ne știam chiar și legați la ochi. Avioane pelerine și cocori zâmbind. Aripi deschid și dans, povesti se scriu fara sa știm. Suntem aici. Ne-asemanam și ne privim în ochi oricând. Blând, înțelegător, e iar final sau iar n-am început. Și sar, și simt, e cald, e ud. Te recunosc. E toată lumea pe teren. E soare. Doi oameni noi stau la intrare. Avem tot ce avem nevoie sa avem. In Texas circula un tren. Acum suntem cu toții pe mare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

#

un om un cântec o sclipire din ochi încă ne putem trezi din somnul cel mai adânc încă putem zbura cu o singură aripă să călărim o stea și să...