copiii

îmi doream foarte mult să fac regie de teatru
un preot a aflat asta și mi-a spus
avem o grupă de copii, facem cu ei tot felul de activități, poate vrei să-i cunoști
la prima întâlnire, într-o biserică, erau, cred, 40
m-am speriat, cum o să pot să lucrez cu atât de mulți copii
jumătate și-au dorit să vină regulat la întâlnirile noastre
am început să lucrăm la micul prinț
3-4 erau micul prinț, 3-4 vulpea, așa încât concurența să nu aibă sens
am început să facem improvizație, să citim
în cele din urmă nu am mai avut sală unde să repetăm
iar eu, de frică, am renunțat
aveau între 4 și 12 ani, poate, și îmi spuneau
găsim noi sală, nu pleca, știu pe cineva care are o mașină, găsim o soluție
am înțeles sau am acceptat târziu că mulți dintre ei aveau situații foarte dificile acasă
și că ăsta era momentul lor de libertate, de conectare, de joacău
fără prea multe condiții și reguli inutile
și deși aș vrea să știu cum ar fi decurs lucrurile
îmi spun că, poate, cele câteva săptămâni petrecute împreună
au adus puțin curaj și încredere, dincolo de ancore și dureri
sau cel puțin așa îmi place să cred