dicteu automat
naum trăind pe străzi, în subsoluri
soarele răsare de cel puțin două ori pe zi
vând tot de prin casă și plec la mare
busolele nu spun niciodată adevărul
învăț să înot
mănânc ancore
rămân peste noapte
vorbesc cu cineva care-mi seamănă
scriu des
uit totul până dimineață
șterg urmele
scriu cel mai bun poem și-l pierd imediat
în tranșee, cinci oameni noi
tutun carne de porc călugări buddhiști
carbit
artificii care se văd din spațiu
vineri, 6 martie 2020
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu