aș vrea să scriu un poem despre liniște și iubire
să vorbesc detașat și să te fac să plângi
sau măcar să fac să ți se facă frig
dar deocamdată sunt altundeva
scriu despre furie și dau vina pe oricine altcineva în afară de mine
văd în ochii unora dintre voi cum spuneți: cristi, las-o mai ușor, asta nu ajută pe nimeni
sau: e bine băiatul ăsta? pentru că nu pare
pe la 16 aveam nevoie să mă țină cineva în brațe și-am găsit poezia
ai grijă cum îți alegi poveștile și din cine îți faci icoane și maeștri decapitați
se făcea că ne-am întâlnit toți, exact cei de azi
într-un deșert minuscul, să îngropăm toate poveștile care țin iluzia în viață
care ne fac să părem altceva decât știi că suntem
după câteva ore totul părea nou și curat
câțiva au avut nevoie de o nouă poveste și s-au apucat de scris
alții admiră și-acum lotuși și nori pe care îi poți ține într-o singură mână
sunt atât de puternic încât aș putea să strivesc orice dar nu o fac
sunt atât de singur încât aș putea să dispar dar
sunt încă aici respir deschid inimi duc dorul la următoarea stație
până când se întrupează șamanul sunt aici
să ne recunoaștem durerile și să stăm de vorbă neînecați
în alcool spirt ură și vise triste
aici pentru că un prieten căruia îi lipsesc câteva piese e totuși un prieten
pentru că lumea nu începe și nu se termină cu noi
iar din spațiu totul pare important
nu știu să-nchei altfel decât să spun că nimeni n-are chei
spre orice cauți și că există oameni care te iubesc
și când plouă și când ești departe de casă
și când vrei să renunți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu