nu poți pricepe ce nu poți pricepe
totuși spărturi sunt peste tot
indicii umbre conserve
când vezi că mulți alții caută aceleași lucruri ca și tine
e atunci când tu nu le mai cauți
oprește-te
nu e nimic de găsit aici
experiențele te învață
iar cei care te iubesc nu sunt atât de zgomotoși pe cât ai crede
fumul iese din piele
și trauma și rochiile de mireasă
și oamenii la care te uiți de jos
cum să-ți omori maeștrii simplu fără lovituri complicate
cum să rămâi gol și să nu ți se facă frică
viața în bangkok la etajul doi e dezgustătoare
și neoanele nu pot face nimic legat de asta
e limpede unde greșești și de câte ori
nu e limpede de ce oamenii te iubesc
de ce continui să cauți după ce înțelegi că nu e nimic de găsit
atât de mare e durerea
atât de mult ai nevoie de aer
încât poți să calci capetele animalelor ce stau de pază pentru tine
încă un răvaș și se face lumină
sâmbătă, 4 iulie 2020
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu