sâmbătă, 11 iulie 2020
#
ritmul unei așezări ce nu se mai oprește nu mai poate să vadă cu ochii altora angola agricol repetiții ce servesc drept buna ziua am venit să las niste scrisori comori sanctuarul poate sau sarea-n bucate credințe demontate lucrez opt ore pe zi și mă plătesc cu porumb și mulțumiri in mine nemulțumiri un eu alterat de fapt tot eu acoperit cu un voal subțire minte și asta se vede pe deasupra trenurilor dresuri stresul cuvinte și fapte pe care nu le mai iei înapoi soldat sedat sarcastic simplu seva sarea spune cum se desparte-n silabe iubirea sau iubirea de sine sau iubirea de vineri când ai plecat alergând că nu cumva sa te întorci sa te agăți că o caracatița multicolora apa curge norii fac mișcări ușoare oare cine sunt
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu