duminică, 8 noiembrie 2020
marșul
trec păsări peste casa scărilor
unde numărăm flăcările bețelor de chibrit
și oamenii
întoarcerile provizorii
limbajul nu ne folosește
desenăm cercuri imperfecte
intrușii tușesc privesc adânc
rezervele se înjumătățesc
cine se înalță pe vârfuri să vadă dincolo de zid
și să aducă veștile și aici
cine schimbă o haină cu alta
un braț cu altul
o balenă cu un clipit
trist trece fanfara pe lângă noi
noi ne facem că nu suntem aici
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
cocor
mă uit la tine cum stai pe călcâie asta e o invitație, de aici se zboară în brațele tale e bine poate oamenii se despart, unul ia zidul c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu