duminică, 8 noiembrie 2020
marșul
trec păsări peste casa scărilor
unde numărăm flăcările bețelor de chibrit
și oamenii
întoarcerile provizorii
limbajul nu ne folosește
desenăm cercuri imperfecte
intrușii tușesc privesc adânc
rezervele se înjumătățesc
cine se înalță pe vârfuri să vadă dincolo de zid
și să aducă veștile și aici
cine schimbă o haină cu alta
un braț cu altul
o balenă cu un clipit
trist trece fanfara pe lângă noi
noi ne facem că nu suntem aici
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu