#

faptul c-ai apărut tu arată că n-am făcut chiar totul pe dos

poți să te pierzi cum vrei tu

apoi polaroide la 4am, un moment în care mă adăpostesc

ca-ntr-un poem perfect cratima pusă la timp crabul ar vorbi cu mine dar știe că e încă devreme

din perne și de la balcoane pentru o secundă viața pare o mare victorie

dar cine povestește despre celelalte zece mii de clipe amare

asta n-o să aducă un grammy undeva în africa o mamă întinde haine la uscat

miros a viață adevărată și a grijă a gânduri a vise lăsate altundeva

nu mai vreau să mulțumesc pe nimeni, dacă cu mine nu mă întâlnesc nici azi

din limuzine din peșteri de pe platoul de filmare cu tot curajul de care dispun acum

știu că nu controlez nimic și tocmai asta pare să fie o mare minune

zâmbești și tu și lanurile se colorează galben nu mai avem nevoie de ochean și monitoare

și portavoci și blocurile care nu spun nimănui nimic

asta nu se termină nu știu unde-a început și dacă toate astea erau plantate aici dinainte

sau pur și simplu e greu să-mi asum atâtea decizii luate cu gândul altundeva

adorm visez un pic, apoi adorm iar și e liniște

și nimeni nu zboară nimeni nu pretinde răsăritul

e liniște și pot să stau cu mine fără să caut altceva

fără să număr portocali discoball-uri cornete cu înghețată

când am trecut noi pe-acolo erau mese în mijlocul orașului

și nimeni nu se îneca

toți pășeau liniștit pe mese pe lângă mese iisus era doar o amintire

hamalii erau zâmbitori iar eu aveam iar pretenții despre ce putem și nu putem cumpăra de la supermarket

tu m-ai trezit cu fructe și ciocolată și ți-ai plătit biletele peste tot

n-am trecut prin valea generozității

mă ascund în muzică la fel cum m-aș fi ascuns în orice altceva

și culmea e că uneori nici marii maeștrii nu te pot trezi

adorm și e liniște

mă văd și nu simt nevoia să adaug nimic

elefanți pășind încet la stânga și la dreapta bărcii care mă transportă acasă