Pagini

sâmbătă, 10 octombrie 2020

poimâine mă mut

poimâine mă mut în munți în ce rămâne
într-un piept plin cu zidarii care-așteaptă
în tentacule în haine la uscat ca niciodată
în ce se repetă bărcile deodată caută răsăritul
cu un ochi deschis și altul doar venit să vadă sincer săritura
alții fac fotografii alții se întorc acasă alții doar în vizită măsoară luna
tot așa și tot acolo discurile dreg uitarea
sau te faci că știi să taci și aștepți pacea
totodată carapacea și culorile despică
când câțiva întreabă-n coruri ce-i cu asta
e ca prima dată când dintr-o dată o căpșună
sau pleci sau schimbi iar moneda și acolo
într-o liniște ce nu mai seamănă cu nicio alta
dintre goluri boluri balta plină cu pești de acvariu
cu steaguri stegari și valium văd prin lupă
apoi ne sau apoi te consecințe să se vadă
peste punte ornamente coji de nucă
vrajba uită
port talaz cu ochii leneși
în nisip în nil în teneși
să nu se mai înțeleagă sau să pară că-nțelegem
cina cea de cina cea de de la capăt
cu caiete și caiete și deodată viitorul ne adapă
și ne ține strâns copite
la intrare cine ceartă numără a noua faptă
și coase ocheade peste
ca la praga când o cameră ajunge până peste
și cresc flori pe la ferestre
și nu-ntreabă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

#

un om un cântec o sclipire din ochi încă ne putem trezi din somnul cel mai adânc încă putem zbura cu o singură aripă să călărim o stea și să...