plouă de sus sincer cu metadonă e mileniu' patru te iubesc mai mult de-o tonă beton nu?
trimit scrisori cu-o dronă pe venus pe marte mama stă la aparate și zice că nu mai poate
se-ntoarce tristă plânsă n-am găsit-o însă l-am găsit pe dânsu'
culegea diguri și miguri și linguri de pe-o plajă părăsită am artită
și nu-mi trece că încă-mi fac ochiul minții toate artistile cuminți uite soarele dinți
copii citind părinți minți că nu mă mai simți în fiecare luni spăl pestera noastră cu pastă de dinți
gil dobrică cântă vesel începe să-mi pese sunt soldatul în rezervă mi-au lăsat câteva trese
poate că binele nu-i departe ne așteaptă în timp ce eu mă deghizez în noapte ce noapte
mai avem încă puțin și-o s-ajungem acolo unde pielea de delfin împăcat cu sine nu pătrunde
mai departe împacat cu mine deschid un anticariat cu poze piartroze din tinereți aflate la distanță
cristi plânge într-un gâng poezie nu mai am versuri d-alea de nu știi ce-nseamnă neam
din neam se raiul zâmbește o hrănește cu paiu' potopu' și naiu' n-am treabă cu craniu
taxe și prostii ești ce nu voiai să fii cu o casă de pariuri îngropată-n datorii
încă îmi plac fluturii îi mănânc chiar zi de zi oricum unii nu trăiesc mai mult de-o zi
unii au prins curaj se cred la canotaj și se zbat în burta mea unul are avantaj
nu știu unde vrea să plece dar eu nu mai vreau să-l las toată viața-am fost un laș
n-am nevoie de bagaj numai tu nu mă lași și-o să trecem de galaxia asta rece chiar după ea mai vin altele zece miliarde pământul arde mă scald în gambe trec prin cercul lumii ca un zeu mă vede dumnezeu
oare mai are număru' meu ăla cu zero șapte patru zero șapte mereu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu