dintr-o dată m-am trezit poet aveam timp de pierdut berechet
o viață ca nicio alta toarnă ceai din canistre și pleacă
la margine de baltă lăutarii se-mbată filosofii se-ntreabă
ce-ai cu noi suntem mici pleacă de-aici
ce-ai cu noi suntem mici pleacă de-aici
ce-ai cu noi omule ce-ai cu noi înfruntă-te
ce-ar fi dac-ar fi curcubee vișinii
să ne ducă de la un pol la altu scuze iar plec cu patul
nu-i de râs nu-i de plâns nu-i de-ascuns se lasă noaptea închide cartea
nu ești atât de mare pe cât vrei să crezi
dacă ești atât de bun fă bezna să dispară
dacă ești atât de bun fă lumea reapară
dacă ești atât de rău hai să te văd omoră
podul cade înaintea ta o să ne lipsești nu uita
mare junker amor adriana ion creangă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu