tu crești papagali eu ascult jazz nebun din '74 și parchez departe
de toată lumea aici sunt doar eu cu mine am găsit lumina ce ca lumea să nu mă crezi
am venit să-mi dați și mie am venit să-mi dați și mie o porție de viață de la cofeterie
cu ce să fie? cu ce-aveți, răspunde bărbatul, dar dați-mi-o mie - așa să fie
și pleacă ca și cum n-ar fi fost niciodată pe-această stradă - uau
apare-n roma m-apuca voma zborul ăsta turbulent mă vă face să uit
privesc în cuib la măruntaiele mele mici îmi cam vine să cânt
miros a pământ a tine cine locuiește în catacombele de lângă mine
cine mă privește plec de-aici las totul într-o coadă de pește zââmbește
viața-i doar o clipă o să plecăm cu toții oricum nu-ți mai fie frică
ce mică-i lumea atunci când știi că mai ai doar un pic, nu?
ploaie de vară ne plimbăm cu dricu' nu-i nimic nu poeziile astrale au un aer ambigu
prieten cu frigu' știi sigur
singura unitate de măsură e timpul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu