întins înăuntru caut ieșire spre mare în colacul pneumatic de salvare
conving fiecare femeie de la-nceput că nu merit atenție adăpost apă de băut
tu cine ești mă-ntreabă nemurirea sunt eu răspund nu-mi mai știi privirea
iartă-mă a trecut multă vreme acum mulți-mulți alții îmi fac probleme
la lumina lumănării ai apărut nu știu cum de unde ce-am făcut
luni de zile nu mă mai ridic pat eram bolnav acum vindecă-mă șah mat
n-am vrut să par prost crescut am crescut mahala cum putut
mâinile pline de vopsele capul plin de tine capul plin de ele
ca o girafă greu să m-ajungi ca un leu rămas pe drumuri greu să m-alungi
calamitate naturală eram un om singur acum un om sigur vezi că se varsă vinul
tot ce-am vrut a fost tot ce-am vrut a fost pare că știu totul pe de rost
în elementul meu ca un delfin pentru partea asta-n care redevin redevin
se-aprind luminile se-aprind nu mă vede nimeni adina știe ce simt
schematic în matcă vând hârtie plină ochi de amintiri de copilărie
amor și amnezie uneori mă-ntreb ce-mi datorez eu mie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu