credeam că n-o să-mi răspunzi că n-o să-ți pese stăm de 20 de ani la aceleași mese
ne vedem din nou ne vedem din nou ne vedem din nou ne vedem din nou
doi zero zero doi capela sixtină o să treacă pe la noi
doi zero zero patru am nevoie de tine pe post de psihiatru
doi zero zero șase treci de carcasă ajungi la oase
doi zero zero opt luminile orașului mă-ngână peste tot
doi zero zero zece negri mititei mă caută-apoi le trece
doi zero zero doișpe sfârșitul lumii o să ne coste
doi doi doi doi am rămas blocați în mașina de gunoi
doi îmi cer iertare zilele-astea negre îmi fac de petrecanie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu