chitara cântă singură eu mă mânjesc cu sânge apoi mă șterg pe print-uri vechi cu poezii
rân-ced peste piept și țip acum foc fără fum nu fi nebun o să te dezintegrezi oricum
sunt băiat mare dumnezeu mă iubește-amar chiar dacă scuip chiar dacă fug în altă parte-apar
echilibru universal te caut în tot ce-i viu am zis că nu te mai iubesc dar vorbesc mult fără să știu
sensul luminii pentru-o cârtiță cu brațe scurte mă pierd în unde ajung acolo unde
visele sunt multe faptele se fac cu ochii-nchiși ce zici ce triști oamenii ce tristă-i lumea
m-am pierdut în decursul celor ce s-au întâmplat când eram puțin plecat cu naveta spațială ce spoială
nu mai am cum să mă scuz ațipesc în autobuz mă trezește speriată conștiința lui urmuz
reconstitui ca un bou totul toate vizitele tale m-ai lăsat fără petele dar te iert
dar nu mă iert pe mine asta-i treaba că nu ți-am zis ce era adevărat ca obama schimbă banda
sau o să mori acum
sau sunt doar mori de vânt
sau sunt doar mori de vânt
marți, 10 februarie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
ochii și da ochii și nu
ochii lui spun nu ochii ei spun da e dimineață se privesc în ochi și servesc masa are haina ruptă ea întreabă: a trecut ceva, nu? în grădin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu