vedem doar ce putem așa sunt oamenii
am înțeles asta de când hălăduiam pe străzi singur cu alexandrina în urechi
clădirile din centru erau mari și frumoase
am intrat la cinema și am stat în spate
viața era frumoasă
e și acum frumoasă o salcie îmi spune numele
am avut un vis
eram tot eu, dar nu știam să sufăr să-mi pară rău să vreau ce nu mai e
am o barcă pe care pot pluti mai ales când plouă
nu mă atinge nicio picătură de ploaie
strig și ecoul se aude în pieptul meu
unde cresc dinozauri de jucărie și semințe de pin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu