piei

mă întreb uneori de ce dar răspunsul e departe ca o apă ca o apă ca o apă ca o apă

caut să fiu altcineva, oricine altcineva

altundeva, oriunde altundeva

și fug și fug și trag la plug omătul care-a mai rămas

și uit și scriu și pun în vas provizii pentru limbile din ceas

sunt alice

sunt peter pan

sunt un toboșar care bea și cântă și bea și cântă

e ușor să te asemeni cu soarele

am desenat o macara n-am dus nimic cu ea

în pod e liniște rața sălbatică e din nou vie iar penele ei o apără de orice tras de pușcă

dau pieile jos una câte una două câte două trei câte trei

știu că voi ajunge la capăt

și voi mai avea viață de trăit și atunci

mare pieptul în care bate

mare steaua care ne ține trezi

mare copilul dinăuntrul omului uitat în larg

o minune greu de despărțit în bucăți 

numai bună de pus pe rana ta mică, tot mai mică