poezia e ca 6 din 49
n-ai cum s-o scrii ca mine n-ai cum s-o vezi ca mine
-n fine
pe mine nu m-a iubit tata când am fost mic așa că
vin și spun și mi se pare că sunt făcut din apă
de băut de-mprumut e
un fel de viață într-un fel de piele într-un fel de casă
acasă e acolo unde iubești și ești iubit
am răsăritul ăsta și vreau să-l împart cu tine
ca pe un sandwich cu măsline
ca pe o pipă
aceasta nu e o pipă
nu e o poezie
nu e o poetă
nu e adunarea aia-n care
mie mi se pare că
ție ți se pare că și iar e dimineață
iei geanta de poștaș pe umâr
și duci tuturor dezamăgirile-n fața ușii
cine te-a-nvățat așa
oamenii se unesc în singurâtate
dar și-n altele
ai timp să numeri până la
cine respiră când uiți să respiri
cine se întreabă asta
în timp ce curățâm camere înalte și amintiri
sunt viu
așa și voi
așa, și?
păi, și
e ora e
ora e
timpul
se ne schimbăm în elefanți și să iubim pe cineva
care asteaptă să se întâmple ceva duminica asta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu