soldat

plecăm la bucurești sau în fapt oriunde

ca să uităm cine suntem

să ne facem o gașcă a noastră de copii la fel de dezorientați care cred că pot schimba lumea

căscând mâncând bând cântând

în fine, am venit aici tocmai ca să nu mai știu

nimic

dar totul se înmoaie în tristețe și necunoscut și non-sensuri

covrigării săli de cinema restaurante

hai să vedem cine țipă mai tare

cine are mai multă încredere

în fine

la final te uiți în urmă și nu-ți mai place nici colo nici colo

gura balenei nu e casa ta casa ta nu e casa ta

un doi trei patru un doi trei patru

hai, nu ne pierde timpul, soldat inimescu

dar inimescu era bolnav de plămâni și obosit și avea să moară puțin

apoi să se trezească și să îi sperie pe toți

cum ai murit tu, inimescule, pentru zece minute

cum l-ai speriat tu pe nicu

o cascadă noaptea asta

în care cad pe moale

vorbesc cu cine ține aprinse stelele

îmi spune ce-mi spune

apoi plec nemulțumit

mă întorc, îl mai întreb o dată

mă trezesc în tăcere și toți pricep că nu e loc de bancuri

și abateri de la regulile din timpul săptămânii

alo. e cineva?

dar nu era nimeni la capătul celălalt

așa că mai întrebam o dată